Relieful României este caracterizat prin patru elemente:

• varietate,

• proporționalitate,

• complementaritate

• dispunere simetrică dat fiind numărul mare de forme de relief, repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief (35% munți, 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii) și gruparea reliefului.

             Carpații se extind ca un inel, ce închide Depresiunea Transilvaniei.

        Sunt munți cu altitudine mijlocie, fragmentați, cu un etaj alpin, pășuni alpine și întinse suprafețe de eroziune, cu altitudinea maximă de 2544 metri în vf. Moldoveanu (Munții Făgăraș).

        Pe teritoriul României, Munții Carpați au o lungime de 910 km.

        La exterior Munților Carpați se află un inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest — locurile cele mai populate, datorită bogatelor resurse de subsol (petrol, cărbuni, sare) și condițiilor favorabile culturii viței-de-vie și pomilor fructiferi.

        În est și sud se extind trei mari podișuri (Moldovei, Dobrogei și Getic), dar și Podișul Mehedinți, în sud și vest se întind două mari câmpii, Câmpia Română și Câmpia de Vest.

        Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării, sub 10 m altitudine, cu întinderi de mlaștini, lacuri și stuf. Ceva mai înălțate sunt grindurile fluviale și maritime (Letea, Caraorman, Sărăturile) pe care se grupează satele de pescari.

       Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală a biosferei.